Abuz al angajatorului prin intermediul tahografului

Dreptul juridic
În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societății.
Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane.
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate.
Din punctul de vedere al științei Dreptului, prin această noțiune se înțelege atât dreptul pozitiv (ca parte a dreptului obiectiv), cât și dreptul subiectiv.
Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect de învățământ superior - care studiază aceste reguli sub toate aspectele

Abuz: Încălcare a legalității, faptă ilegală, delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale, înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.

Drept civil- reglementează raporturile patrimoniale si nepatrimoniale în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei, precum și condiția juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective, în calitatea lor de participante la raporturile juridice civile.

Dreptul muncii- cuprinde normele juridice aplicabile relațiilor individuale și colective care se nasc între patroni (persoane fizice sau persoane juridice) și salariații care prestează muncă sub autoritatea lor. Izvorul acestor relații îl constituie contractul individual de muncă.

Dreptul comunitar reprezintă setul de norme adoptate de Comunitatea Europeană. Dreptul comunitar constă în principal din tratate și din instrumentele adoptate de către instituții în conformitate cu tratatele, precum regulamente și directive. Jurisprudența Curții de Justiție reprezintă, de asemenea, unul din izvoarele dreptului comunitar. Dreptul comunitar se deosebește de dreptul internațional public prin câteva aspecte.
Începând cu 1999 Tratatul de la Amsterdam din 1996 a permis stabilirea unei legături între cooperarea juridică în probleme civile și dreptul la liberă circulație al oamenilor. Posibilitatea de a se baza pe o Legislație comunitară nu este o problemă nesemnificativă pentru cetățeanul european, care poate astfel invoca o Reglementare comunitară în sprijinul acțiunilor sale în instanță.
Recunoașterea reciprocă a deciziilor judecătorești este temelia întregului sistem. Consiliul și Comisia Europeană au adoptat un program de recunoaștere reciprocă menit să stabilească măsurile principale ce trebuiesc luate în această privință.

Va urma