In principal datorita "nepotrivirii de caracter" am dat (din 2003), Romania pe o alta tara. Mi-ar fi placut mie sa ajung la friptura, dar daca nu ajungi, ceva trebuie sa mananci.
Ca un saritor la saritura in lungime, as fi vrut sa sar eu trei metri dar, de-abia am fost in stare sa sar un metru si jumatate.
Ca atunci cand sari peste o papastie, am sarit cat m-au tinut puterile si m-am agatat cu mainile de ce mi-a picat in cale. Asa am ajuns in Spania (desi daca-mi cerea cineva parerea, as fi vrut Statele Unite.
Ei bine, macar si-asa, eram convins ca spaniolii au o optica mult mai apropiata de adevar in ceea ce priveste conceptul de "proprietate" si ca, datorita acestei optici voi fi scutit la a face ceea ce-mi displace (dintotdeauna) cel mai mult; munca patriotica.
Numai ca . . . minunea, nu a tinut multe zile.
Societatea spaniola s-a metamorfozat, deveninddin aznara cum era, in zapatera.
Alt cantaret, aceeasi scena.
Alt gradinar, aceeasi gradina.
Ma rog, una peste alta este ca, spaniolul 2014 mi se pare cel putin la fel de ratacit (daca nu "si mai si") de conceptul "proprietate" ca si romanul (ca romanul de cand il stiu).
Drept e ca au trecut amandoua prin dictatura dar, cu diferente. Cu mule diferente.
(va urma)
