Retraiesc vrand-nevrand disperarea acelor naufragiati care isi puneau toata speranta in mesajul pus intr-o sticla si aruncata in apa, in cine stie ce punct geografic al lumii.
Desi de mic copil ma fascina aceasta idee de a face sa-ti ajunga mesajul la distante si la persoane nebanuite, avantajul pe care il ofera acest ocean informational care este internetul, depaseste cu mult ceea ce eu, la primii mei pasi prin viata, asteptam.
Setea mea de a impartasi cu alti "asemeni mie", painea pe care (si-atata cata) o am, mi-o ostoieste cat de cat prezenta, in viata mea, a internetului.
martes, 14 de octubre de 2014
Nordismul vs sudismul
Tot omul are opinii proprii si atunci, avandu-le si eu pe ale mele, nu vad de ce nu as incerca sa mi le fac cunoscute, deschizandu-mi astfel usa catre cei "asemanatori in gandire, mie".
Una din opiniile mele se refera si la aceea ca "sudismul" si "nordismul" sunt doua concepte ce, desi se leaga in mod aproape . . . . . . fizico-instinctual cu ceea ce ar rezida din . . . pozitionamentul geografic (pe de o parte) sau cu ceea ce rezida din informatia despre Razboiul de Secesiune nord-american (pe de alta parte), mai are si o a treia cale, o a treia dar in fapt cea mai importanta cale, urmare a celor ce rezida din pozitionamentul fata de puncte geografice nu ale Pamantului, nu ale geografiei fizice ci ale unei geografii mentale ale Vietii.
Una din opiniile mele se refera si la aceea ca "sudismul" si "nordismul" sunt doua concepte ce, desi se leaga in mod aproape . . . . . . fizico-instinctual cu ceea ce ar rezida din . . . pozitionamentul geografic (pe de o parte) sau cu ceea ce rezida din informatia despre Razboiul de Secesiune nord-american (pe de alta parte), mai are si o a treia cale, o a treia dar in fapt cea mai importanta cale, urmare a celor ce rezida din pozitionamentul fata de puncte geografice nu ale Pamantului, nu ale geografiei fizice ci ale unei geografii mentale ale Vietii.
viernes, 10 de octubre de 2014
Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american
Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american, al acelui caracter de om care nu are nevoie sa sclavizeze un altul sau sa fie sclavizat de un altul.
Acest tip de oameni este prototip al omului liber, este prototip al acelui om pentru care libertatea este libertate doar in conjugare cu conceptul "responsabilitate".
Batalia, skandenberg-ul dintre "nordisti" si "sudisti" este veche de cand Lumea si va dainui cat ea.
Pentru prima data in istoria lumii, "oamenii liberi" au reusit sa preia conducerea societatii si sa impuna drumul, in urma Razboiului de secesiune din Statelor Unite.
Instrumentele democratice au pus la loc de cinste mintea umana, incercandu-se din rasputeri eliminarea inutilelor si inumanelor varsari de sange si inlocuirea lor cu "respectarea regulii jocului".
Asezarea luptei intrun ring in care combatantii sa fie reprezentanti ai "fortei argumentului" si nu ai "argumentului fortei".
In aceasta "alergare de stafeta" care este "Viata", Basescu si-a parcurs cu cinste cele doua etape si ar fi pacat sa nu preia din mana lui stafeta un om asemeni lui, care cunoaste drumul de parcurs ca si el.
Nu ar fi un sfarsit de lume daca ar castiga din nou socialistii, dar ar fi o nedorita si paguboasa pierdere de timp. Din pacate, mare parte dintre cei sclavizati fac (vrand sau ne-vrand) jocul exact acelora care ii scufunda. Dar, asta e viata. Om trai si om vedea.
Acest tip de oameni este prototip al omului liber, este prototip al acelui om pentru care libertatea este libertate doar in conjugare cu conceptul "responsabilitate".
Batalia, skandenberg-ul dintre "nordisti" si "sudisti" este veche de cand Lumea si va dainui cat ea.
Pentru prima data in istoria lumii, "oamenii liberi" au reusit sa preia conducerea societatii si sa impuna drumul, in urma Razboiului de secesiune din Statelor Unite.
Instrumentele democratice au pus la loc de cinste mintea umana, incercandu-se din rasputeri eliminarea inutilelor si inumanelor varsari de sange si inlocuirea lor cu "respectarea regulii jocului".
Asezarea luptei intrun ring in care combatantii sa fie reprezentanti ai "fortei argumentului" si nu ai "argumentului fortei".
In aceasta "alergare de stafeta" care este "Viata", Basescu si-a parcurs cu cinste cele doua etape si ar fi pacat sa nu preia din mana lui stafeta un om asemeni lui, care cunoaste drumul de parcurs ca si el.
Nu ar fi un sfarsit de lume daca ar castiga din nou socialistii, dar ar fi o nedorita si paguboasa pierdere de timp. Din pacate, mare parte dintre cei sclavizati fac (vrand sau ne-vrand) jocul exact acelora care ii scufunda. Dar, asta e viata. Om trai si om vedea.
Viata este jocul cel mai amplu
A nu se confunda "joc" cu "joaca".
Primul exista doar in con-jugare cu "regula" iar intre a doua si "regula" nu exista nici o legatura.
Viata este un joc, cu reguli stabilite de ea insasi, si de care nu vom vorbi acum.
Viata sociala (sau "viata social umana") este "jocul" cel mai amplu, cu reguli stabilite de mintea umana in delungul existentei acesteia (a mintii umane).
Toti (fara exceptie) suntem "jucatori", indiferent cum ne-am comporta.
Atata doar ca nu suntem toti capabili sa cuprindem, sa constientizam asta, si atunci, impotenta mentala duce pe unii la incercarea de a se situa ca arbitru, ca antrenor, ca spectator, ca "patron de club".
Viata este eterna.
Viata umana insa, nu este eterna.
Primul exista doar in con-jugare cu "regula" iar intre a doua si "regula" nu exista nici o legatura.
Viata este un joc, cu reguli stabilite de ea insasi, si de care nu vom vorbi acum.
Viata sociala (sau "viata social umana") este "jocul" cel mai amplu, cu reguli stabilite de mintea umana in delungul existentei acesteia (a mintii umane).
Toti (fara exceptie) suntem "jucatori", indiferent cum ne-am comporta.
Atata doar ca nu suntem toti capabili sa cuprindem, sa constientizam asta, si atunci, impotenta mentala duce pe unii la incercarea de a se situa ca arbitru, ca antrenor, ca spectator, ca "patron de club".
Viata este eterna.
Viata umana insa, nu este eterna.
jueves, 9 de octubre de 2014
Basescu si Udrea sunt jucatori
Equipo (wikipedia):Un equipo es un grupo de dos o más personas que interactúan, discuten y piensan de forma coordinada y cooperativa, unidas con un objetivo común. Un grupo en sí mismo no necesariamente constituye un equipo.
Cum nu am gasit corespondenta in romana pentru conceptul "echipa" am sa traduc eu ceea ce in varianta spaniola este definit in wikipedia: Echipa - O echipa este un grup de doua sau mai multe persoane care interactiveaza, trateaza si gandesc de forma coordonata, unite inspre atingerea unui obiectiv comun. Un "grup" nu constituie volens-nolens o echipa (nu orice "grup" da constituire conceptului "echipa")
Desi afirmatia lui Basescu a fost luata in deradere si s-a tot batut moneda pe ea, cu scopul devalorizarii acestui adevar (devalorizare chiar obtinuta), vin eu acum, ("dezgropand mortii"), si reinvii, ceea ce nu trebuia sa moara.
Sunt eu (si nu numai eu, dar fac vorbire de mine), de caracter apropiat (pana la identic) cu caracterul oamenilor precum Basescu sau Udrea si, in cazul asemanarilor de caracter, cand vorbeste unul este ca si cand ar vorbi oricare dintre acei "asemanatori".
Daca spusele mele nu sunt corect-identice cu ale celor doi, ele vor fi infirmate pe mai departe prin chiar cuvinte ce va rosti oricare dintre ei.
Consider deci ca asa cum . . . consider ca oricare dintre cei doi vorbesc, emit cuvinte pe care le-as emite chiar eu (sau superioare a ce as emite eu) si atunci cand vorbesc eu (ca in acest text) spun ceea ce ei insisi ar spune (in esenta), chiar daca cuvintele nu ar fi aceleasi.
Deci:
Pentru mine "presedintele" nu reprezinta un sef caruia eu sa ii fiu subaltern. Si nici vreun functionar caruia sa ii fiu "beneficiar" si prin asta sa imi fie subordonat mie. Pentru mine "presedintele" este intruchipare a ceea ce in fotbalul pre-clasic (cand spun "clasic" ma refer la ceea ce este, in materie de fotbal, "clasic" azi) reprezenta "capitanul de echipa". Pentru mine, presedintele si tot ceea ce este intre el si mine (considerand ca presedintele este primul din rand, din aliniere, ca la sport, iar eu ultimul), ii consider a-mi fi nimic altceva decat "colegi".
"Viata" este cea mai grozava dintre munci, depasind (sau cel putin insumandu-le) in grozavia ei toate cele douasprezece figurate munci ale lui Hercule si fiecare dintre noi (fiintele umane) suntem cate un alt Hercule. Desi in diferitele planuri ale vietii sociale, ale vietii umane, suntem "competitori", "a fin y al cabo" suntem colegi. Suntem "colegi de munca" in cadrul aceste grozavii de munca care, repet, este Viata.
In cadrul acestui "joc" (orice activitate logica umana este un "joc") eu nu simt nevoia ca cel pe care mi-l aleg drept "capitan de echipa", drept "coordonator de joc" sa joace (sau sa intentioneze asta) rol arbitru, de antrenor, de spectator sau de orice altceva decat aceea de "jucator", de "participant in calitate de coleg".
Aceia care regasesc in cuvintele mele propriile lor cuvinte mi le or intelege, iar daca le vor intelege ii va ajuta asta sa isi reconsidere pozitia in cazul in care punctul lor de vedere era un altul, iar asta ne-ar ajuta sa ne asezam pe o orbita comuna (singura conditie, sau "conditia nolens-volens" pentru a fi colegi, pentru ca enuntul cuvantului "colegi" sa fie plina si nu . . . lipsita, de sens).
Cine simte nevoia colegialitatii, cine cultiva colegialitatea, sa-si aleaga drept coordonator de joc pe urmatorii 5 ani pe colega mea, pe colega noastra, pe colega voastra, Elena Udrea.
Sansa de a avea de ales un asemenea om, nu o avem in fiecare zi.
Cum nu am gasit corespondenta in romana pentru conceptul "echipa" am sa traduc eu ceea ce in varianta spaniola este definit in wikipedia: Echipa - O echipa este un grup de doua sau mai multe persoane care interactiveaza, trateaza si gandesc de forma coordonata, unite inspre atingerea unui obiectiv comun. Un "grup" nu constituie volens-nolens o echipa (nu orice "grup" da constituire conceptului "echipa")
Desi afirmatia lui Basescu a fost luata in deradere si s-a tot batut moneda pe ea, cu scopul devalorizarii acestui adevar (devalorizare chiar obtinuta), vin eu acum, ("dezgropand mortii"), si reinvii, ceea ce nu trebuia sa moara.
Sunt eu (si nu numai eu, dar fac vorbire de mine), de caracter apropiat (pana la identic) cu caracterul oamenilor precum Basescu sau Udrea si, in cazul asemanarilor de caracter, cand vorbeste unul este ca si cand ar vorbi oricare dintre acei "asemanatori".
Daca spusele mele nu sunt corect-identice cu ale celor doi, ele vor fi infirmate pe mai departe prin chiar cuvinte ce va rosti oricare dintre ei.
Consider deci ca asa cum . . . consider ca oricare dintre cei doi vorbesc, emit cuvinte pe care le-as emite chiar eu (sau superioare a ce as emite eu) si atunci cand vorbesc eu (ca in acest text) spun ceea ce ei insisi ar spune (in esenta), chiar daca cuvintele nu ar fi aceleasi.
Deci:
Pentru mine "presedintele" nu reprezinta un sef caruia eu sa ii fiu subaltern. Si nici vreun functionar caruia sa ii fiu "beneficiar" si prin asta sa imi fie subordonat mie. Pentru mine "presedintele" este intruchipare a ceea ce in fotbalul pre-clasic (cand spun "clasic" ma refer la ceea ce este, in materie de fotbal, "clasic" azi) reprezenta "capitanul de echipa". Pentru mine, presedintele si tot ceea ce este intre el si mine (considerand ca presedintele este primul din rand, din aliniere, ca la sport, iar eu ultimul), ii consider a-mi fi nimic altceva decat "colegi".
"Viata" este cea mai grozava dintre munci, depasind (sau cel putin insumandu-le) in grozavia ei toate cele douasprezece figurate munci ale lui Hercule si fiecare dintre noi (fiintele umane) suntem cate un alt Hercule. Desi in diferitele planuri ale vietii sociale, ale vietii umane, suntem "competitori", "a fin y al cabo" suntem colegi. Suntem "colegi de munca" in cadrul aceste grozavii de munca care, repet, este Viata.
In cadrul acestui "joc" (orice activitate logica umana este un "joc") eu nu simt nevoia ca cel pe care mi-l aleg drept "capitan de echipa", drept "coordonator de joc" sa joace (sau sa intentioneze asta) rol arbitru, de antrenor, de spectator sau de orice altceva decat aceea de "jucator", de "participant in calitate de coleg".
Aceia care regasesc in cuvintele mele propriile lor cuvinte mi le or intelege, iar daca le vor intelege ii va ajuta asta sa isi reconsidere pozitia in cazul in care punctul lor de vedere era un altul, iar asta ne-ar ajuta sa ne asezam pe o orbita comuna (singura conditie, sau "conditia nolens-volens" pentru a fi colegi, pentru ca enuntul cuvantului "colegi" sa fie plina si nu . . . lipsita, de sens).
Cine simte nevoia colegialitatii, cine cultiva colegialitatea, sa-si aleaga drept coordonator de joc pe urmatorii 5 ani pe colega mea, pe colega noastra, pe colega voastra, Elena Udrea.
Sansa de a avea de ales un asemenea om, nu o avem in fiecare zi.
jueves, 11 de septiembre de 2014
Soferul profesionist (UE) a reinventat (si tine in viata) munca patriotica
In principal datorita "nepotrivirii de caracter" am dat (din 2003), Romania pe o alta tara. Mi-ar fi placut mie sa ajung la friptura, dar daca nu ajungi, ceva trebuie sa mananci.
Ca un saritor la saritura in lungime, as fi vrut sa sar eu trei metri dar, de-abia am fost in stare sa sar un metru si jumatate.
Ca atunci cand sari peste o papastie, am sarit cat m-au tinut puterile si m-am agatat cu mainile de ce mi-a picat in cale. Asa am ajuns in Spania (desi daca-mi cerea cineva parerea, as fi vrut Statele Unite.
Ei bine, macar si-asa, eram convins ca spaniolii au o optica mult mai apropiata de adevar in ceea ce priveste conceptul de "proprietate" si ca, datorita acestei optici voi fi scutit la a face ceea ce-mi displace (dintotdeauna) cel mai mult; munca patriotica.
Numai ca . . . minunea, nu a tinut multe zile.
Societatea spaniola s-a metamorfozat, deveninddin aznara cum era, in zapatera.
Alt cantaret, aceeasi scena.
Alt gradinar, aceeasi gradina.
Ma rog, una peste alta este ca, spaniolul 2014 mi se pare cel putin la fel de ratacit (daca nu "si mai si") de conceptul "proprietate" ca si romanul (ca romanul de cand il stiu).
Drept e ca au trecut amandoua prin dictatura dar, cu diferente. Cu mule diferente.
(va urma)
Ca un saritor la saritura in lungime, as fi vrut sa sar eu trei metri dar, de-abia am fost in stare sa sar un metru si jumatate.
Ca atunci cand sari peste o papastie, am sarit cat m-au tinut puterile si m-am agatat cu mainile de ce mi-a picat in cale. Asa am ajuns in Spania (desi daca-mi cerea cineva parerea, as fi vrut Statele Unite.
Ei bine, macar si-asa, eram convins ca spaniolii au o optica mult mai apropiata de adevar in ceea ce priveste conceptul de "proprietate" si ca, datorita acestei optici voi fi scutit la a face ceea ce-mi displace (dintotdeauna) cel mai mult; munca patriotica.
Numai ca . . . minunea, nu a tinut multe zile.
Societatea spaniola s-a metamorfozat, deveninddin aznara cum era, in zapatera.
Alt cantaret, aceeasi scena.
Alt gradinar, aceeasi gradina.
Ma rog, una peste alta este ca, spaniolul 2014 mi se pare cel putin la fel de ratacit (daca nu "si mai si") de conceptul "proprietate" ca si romanul (ca romanul de cand il stiu).
Drept e ca au trecut amandoua prin dictatura dar, cu diferente. Cu mule diferente.
(va urma)
martes, 17 de junio de 2014
Analogic conceptului "crima"
Ceea ce se intampla in transportul rutier UE, poate fi mai usor inteles daca cititorul se autodispune a face o analogie cu conceptul "crima".
In Transporturile Rutier UE (spatiu geo-politic ce se "inchina" unei "reglementari interne") "criminalul" manjeste cu "sange" mainile victimei sale, spre a-i inchide astfel gura (manevra care pana acum a dat rezultate).
"Criminalul" n-ar putea face asta daca nu ar avea un complice, iar complicele in acest caz este chiar "Societatea" (prin parghiile sale de control).
In chestile de tipul asta, pe masura trecerii timpului lucrurile devin mai complicate.
Beneficiind de complicitatea (izvorata mai ales din ignoranta) Societatii, "criminalul" a contorsionat tot ce a putut contorsiona acolo unde a gasit slab textul legii.
Costa mult mai mult sa des-contorsionezi un lucru decat sa-l contorsionezi.
Deocamdata, pauza mi-a expirat. Va urma
In Transporturile Rutier UE (spatiu geo-politic ce se "inchina" unei "reglementari interne") "criminalul" manjeste cu "sange" mainile victimei sale, spre a-i inchide astfel gura (manevra care pana acum a dat rezultate).
"Criminalul" n-ar putea face asta daca nu ar avea un complice, iar complicele in acest caz este chiar "Societatea" (prin parghiile sale de control).
In chestile de tipul asta, pe masura trecerii timpului lucrurile devin mai complicate.
Beneficiind de complicitatea (izvorata mai ales din ignoranta) Societatii, "criminalul" a contorsionat tot ce a putut contorsiona acolo unde a gasit slab textul legii.
Costa mult mai mult sa des-contorsionezi un lucru decat sa-l contorsionezi.
Deocamdata, pauza mi-a expirat. Va urma
sábado, 10 de mayo de 2014
Democratia, Cumpatarea sau Calea de mijloc
"Calea de mijloc", "democratia", "cumpatarea", trei denumiri care inseamna acelasi lucru.
Asa arata, in a mea ego-obiectivista opinie (sau viziune) spectrul dupa care cei ce se aseamana,
se aduna (se auto-grupeaza).
Calea de mijloc nu este bulevard, nu este aeroport.
Ne-o putem imagina cat o barna (din aceea din gimnastica).
Astfel ca cel ce vine (cronologic) mai tarziu, vrea nu vrea . . . sta la coada, precum vagoanele pe
calea ferata.
Cand ajunge la "raspantii", pot alege "sa urmeze altora" (pot sa mearga chiar si precum
cainele lui Cryssipos
Nici o alta "stare sociala" in afara de "democratie" nu este "democratie", tot la fel cum in afara de
"aur" nimic altceva nu este "aur".
Surogate, pot fi, slava domnului (de 18 carate, de 14 sau poate ajunge sa insemne doar o zecime,
o sutime, o miliardime de o noua compozitie), dar aur pur nu este decat unul.
Pastrand paralela, tot asa e si cu democratia.
Monarhia (spre unul din exemple) nu este "democratie", dar poate ajunge sa contina un oaresce
procentaj (de la cel mai jos, pana la procentaje dintre cele mai inalte), dar nu mai mare de 0,99
pentru ca atunci cand devine "1" a incetat sa mai fie monarhie (sau orice alta forma de organizare
sociala in afara de forma sociala denumita "democratie").
Cam asa.
se aduna (se auto-grupeaza).
Calea de mijloc nu este bulevard, nu este aeroport.
Ne-o putem imagina cat o barna (din aceea din gimnastica).
Astfel ca cel ce vine (cronologic) mai tarziu, vrea nu vrea . . . sta la coada, precum vagoanele pe
calea ferata.
Cand ajunge la "raspantii", pot alege "sa urmeze altora" (pot sa mearga chiar si precum
cainele lui Cryssipos
Nici o alta "stare sociala" in afara de "democratie" nu este "democratie", tot la fel cum in afara de
"aur" nimic altceva nu este "aur".
Surogate, pot fi, slava domnului (de 18 carate, de 14 sau poate ajunge sa insemne doar o zecime,
o sutime, o miliardime de o noua compozitie), dar aur pur nu este decat unul.
Pastrand paralela, tot asa e si cu democratia.
Monarhia (spre unul din exemple) nu este "democratie", dar poate ajunge sa contina un oaresce
procentaj (de la cel mai jos, pana la procentaje dintre cele mai inalte), dar nu mai mare de 0,99
pentru ca atunci cand devine "1" a incetat sa mai fie monarhie (sau orice alta forma de organizare
sociala in afara de forma sociala denumita "democratie").
Cam asa.
viernes, 9 de mayo de 2014
European versus UE-ropean
ceea omul a gasit constituit de natura,
ca continent, si a denumit "Europa" si
o alta imagine cu ceea ce alte generatii
ale speciei denumite "om", traitor al
acestor meleaguri, au constituit drept
uniune sociala si i-a spus "Uniunea
Europeana".
In plina metamorfoza dinspre "ce era"
spre "ceea ce este", inteleptii acestui
spatiu au pus minte langa minte si au
"turnat" mai intai "fundatia", fundatie
in care "Transporturile Rutiere" ocupa
un loc important in "sistemul sanguin"
al noului . . . facut (si nu . . . nascut).
la modul general se numeste "sofer", la
un mod mai punctual se numeste "sofer
profesionist", la altul si mai punctual se
numeste "lucrator mobil" iar eu, incercand
sa reduc confuzia ii spun "sofer tahografer"
a capatat o dimensiune noua, o dimensiune
care, de la "transportul zonal" de acum
30 de ani a ajuns iata la "transport comunitar".
Asta in timp ce fiinta umana a ramas aceeasi.
Aceasta expansiune in forma nu s-a insotit
si de o expansiune de fond, nu a fost
"crescuta" (progresiv) ci s-a trezit, dintrodata,
"mare", "mare" neinsemnand in acelasi timp
si "matura".
Transportul Rutier UE-ropean
in spatele oricarui "post de lucru" de ceea ce generalmente se numeste "sofer"
Cand la aceasta "ratiune a lui de-a fi" se mai adauga si a unor "binevoitori" care inteleg avantajul folosirii acestui . . . "teren viran", si adauga "deja produselor pagube" si
"ratiunea lor de bine-voitori" de a profita, de a profita de o situatie pe care nu o inteleg (si din
cauza asta, nu o vad) decat foarte putini, dezastrul este coplesitor.
"Lumea Transportului Rutier UE-ropean" este o lume peste care se suprapune (si cu care se
interpune),"lumea Uniunii Europene".
interpune),"lumea Uniunii Europene".
Astfel,
in vreme ce conceptul "cetatean" este analogic unei monezi (cu doua
fetze), monezi
careia Societatea nu ii "exploateaza" o fatza, si i-o "apara" pe cealalta, ci exploateaza sau/si,
deopotriva apara . . . conceptul "moneda" (adica, moneda pe de-a-ntregul) cand vine vorba
despre cetateanul care a facut greseala sa se inroleze in aceasta "armata" controlata de acest
contoar cunoscut sub numele de "tahograf", Societatea se comporta precum fata de o moneda
careia i-ar exploata una din cele doua fetze, punand cu asta, "moneda" in cauza, in fatza faptului
implinit de a isi apara singura, "pielea" de pe cealalta "fatza".
careia Societatea nu ii "exploateaza" o fatza, si i-o "apara" pe cealalta, ci exploateaza sau/si,
deopotriva apara . . . conceptul "moneda" (adica, moneda pe de-a-ntregul) cand vine vorba
despre cetateanul care a facut greseala sa se inroleze in aceasta "armata" controlata de acest
contoar cunoscut sub numele de "tahograf", Societatea se comporta precum fata de o moneda
careia i-ar exploata una din cele doua fetze, punand cu asta, "moneda" in cauza, in fatza faptului
implinit de a isi apara singura, "pielea" de pe cealalta "fatza".
Problema este de o subtilitate extrema, si cine nu e capabil sa o inteleaga singur, cine nu o are
"deja inteleasa, greu il poate ajuta cineva sa o inteleaga.
"deja inteleasa, greu il poate ajuta cineva sa o inteleaga.
De
aceea, deschizand (eu) aceasta pagina, las deschisa posibilitatea
(chiar daca "extrem de redusa")
intalnirii (intersectarii) vreunor eventuali "extra - terestri", care au (in proprietatea lor), deja inteleasa, problema si in afara acestei intelegeri o detin si pe aceea ca "solutia politica" este singura "solutie salvatoare"
Daca vrei sa citesti mai multe, intra in Transportul Rutier UE-ropean
intalnirii (intersectarii) vreunor eventuali "extra - terestri", care au (in proprietatea lor), deja inteleasa, problema si in afara acestei intelegeri o detin si pe aceea ca "solutia politica" este singura "solutie salvatoare"
Daca vrei sa citesti mai multe, intra in Transportul Rutier UE-ropean
Suscribirse a:
Entradas (Atom)