Tahograful. Povestea mea, povestea voastra

O poveste complicata, pe care (probabil) putini vor avea rabdarea sa o citeasca.
O face si mai complicata faptul ca "povestea" se petrece in spatiul a doua limbi pe cat de asemanatoare pe atat de dinstincte (romana si spaniola).
O poveste cu tahograf povestita de un sofer care (daca luam ca punct de referinta aparitia Directivei 2002/15 CE) a cunoscut (22 de ani) atat ambientul profesional de dinainte de tahograf , cat si ambientul profesional de dupa implementarea tahografului.
Era intr-adevar nevoie de aparitia unui "contor pentru pontaj" si in domeniul acesta (al transporturilor rutiere) in care caracteristica principala este "starea de flotare" combinata cu cea de teleportare.
Nu stiu cum o fi prin alte parti dar in (relativ) noul spatiu delimitat precum "Comunitatea Europeana" proiectul acesta a fost in asa hal rastalmacit incat a fost batut cu propriile sale cuvinte.
Cum a fost posibil sa se ajunga la o deformare de asa anvergura?
Pai, fiinta umana s-a pierdut in tehnologie, fiind depasit de aceasta in ciuda iluziei de care sta omul rezemat, ca el o stapaneste.
Ceea ce avem (rezultat) la nivelul zilei de azi este un "paradox complex" format dintr-un set intreg de paradoxuri. Se pot incepe descalcirea itelor din multe locuri dar, ca intotdeauna cand incepi sa descalcesti pana la urma te hotarasti la un loc de unde sa incepi.
Hai sa incepem de la aceea ca in 2002 Comunitatea Europeana a ajuns (dupa pregatirea unei intregi "infrastructuri de legi") sa lanseze ca "bun de tipar" Directiva 2002/15 CE, directiva care, paradoxal, desi este un "regulament intern" este socotit de o proportie covarsitoare de oameni drept o reglementatie publica (acest lucru fiind posibil datorita faptului ca legatura intre diferitele "sectii" ale acestei (celei mai) mari "unitate industriala" (denumita "transport rutier") se face prin "spatiu public".
Daca la momentul in care facem referire la o "unitate industriala" luam ca analogie un "aeroport", si hai sa alegem ca exemplu Aeroportul International din Dallas  (fiind unul caruia i-am gasit datele) intelegem mai usor ca daca vorbim despre transportul rutier din cadrul unui asa delimitat spatiu nu ni se pare nimic nelalocul lui sa-si supuna activitatea unei normative interne (de interior) si nu unei "normative interne de exterior".
In acest caz, desi activitatea desfasurata este aceeasi (conducere vehicule) aceasta activitate nu se include (si nu este inclusa) in "jurisdictia" Codului Muncii + Normativa tahografului ci doar a Codului Muncii.
Avem deci (in cazul activitatii dintr-un aeroport, sau a oricarui santier), un exemplu de "empresa de transport" care nu este "empresa de transport in sensul dat de Normativa tahografului".
Normativa tahografului intervine acolo unde .... 

Abuz al angajatorului prin intermediul tahografului

Dreptul juridic
În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societății.
Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane.
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate.
Din punctul de vedere al științei Dreptului, prin această noțiune se înțelege atât dreptul pozitiv (ca parte a dreptului obiectiv), cât și dreptul subiectiv.
Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect de învățământ superior - care studiază aceste reguli sub toate aspectele

Abuz: Încălcare a legalității, faptă ilegală, delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale, înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.

Drept civil- reglementează raporturile patrimoniale si nepatrimoniale în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei, precum și condiția juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective, în calitatea lor de participante la raporturile juridice civile.

Dreptul muncii- cuprinde normele juridice aplicabile relațiilor individuale și colective care se nasc între patroni (persoane fizice sau persoane juridice) și salariații care prestează muncă sub autoritatea lor. Izvorul acestor relații îl constituie contractul individual de muncă.

Dreptul comunitar reprezintă setul de norme adoptate de Comunitatea Europeană. Dreptul comunitar constă în principal din tratate și din instrumentele adoptate de către instituții în conformitate cu tratatele, precum regulamente și directive. Jurisprudența Curții de Justiție reprezintă, de asemenea, unul din izvoarele dreptului comunitar. Dreptul comunitar se deosebește de dreptul internațional public prin câteva aspecte.
Începând cu 1999 Tratatul de la Amsterdam din 1996 a permis stabilirea unei legături între cooperarea juridică în probleme civile și dreptul la liberă circulație al oamenilor. Posibilitatea de a se baza pe o Legislație comunitară nu este o problemă nesemnificativă pentru cetățeanul european, care poate astfel invoca o Reglementare comunitară în sprijinul acțiunilor sale în instanță.
Recunoașterea reciprocă a deciziilor judecătorești este temelia întregului sistem. Consiliul și Comisia Europeană au adoptat un program de recunoaștere reciprocă menit să stabilească măsurile principale ce trebuiesc luate în această privință.

Va urma

Manipularea manipularii tahografului

Chiar daca aparentele inseala (al naibii inseala, de 11 ani),  angajatorul este cel care manipuleaza in fond tahograful in timp ce angajatul este cel care manipuleaza, in forma.
In timp ce din manipularea tahografului angajatul are doar de pierdut, angajatorul are doar de castigat. Cu toate astea Societatea (95 % ignoranta in ce priveste "normativa domeniului contorizat de tahograf) se lasa fraierita nu de ieri de azi si nu localizat la nationalitati distincte ci pe intreaga Comunitate Europeana (condimentata este adevarat cu "condimente nationale" la nivelul fiecareia din cele 27 de state auto-adezionate la UE.
Problema este de o complexitate fara seaman si, din cate m-am documentat eu, se pare ca nici macar condamnarile la galera nu se "ridica" la nivelul la care s-a "ridicat" cacealmaua aceasta.
Eu nu invinuiesc angajatorul, in virtutea faptului ca eu (ghidandu-ma in viata dupa principiile jocului de sah) nu condamn niciodata pe cel care inseala ci pe acela care nu se pregateste atat de bine spre a nu putea fi inselat.
In ecuatia de fata angajatorul inseala Societatea iar Societatea este condamnabila pentru ca se lasa dusa cu presul. Gravitatea vine insa din aceea ca angajatul nu este inselat ci ... violat in cele mai elementare drepturi ale fiintei umane si, desi angajatorul este cel ce este faptuitorul direct vina cea mai mare apartine tot Societatii.
In transportul rutier materia prima care se prelucreaza este ... Timpul. Din aceasta materie prima nu se obtin piese palpabile (ca ale strungarului, tesatorului, etc) ci se obtin "bani", bani care dispar imediat din raza de vedere a muritorului obisnuit.

Desi "timpul inseamna bani" (adica, are maxima valoare) pentru orisicine, este cea mai scumpa dintre proprietatile private,, Societatea, in iresponsabila ei ignoranta, da suport angajatorului sa-si bata joc nu doar de angajat, ca angajat, pe partea de timp cedata de angajat, angajatorului, in baza unui contract ci de persoana ca persoana, afara din timpul contractat sub auspiciul Dreptului juridic