Mesajele mele, puse in sticla si aruncate-n mare

Retraiesc vrand-nevrand disperarea acelor naufragiati care isi puneau toata speranta in mesajul pus intr-o sticla si aruncata in apa, in cine stie ce punct geografic al lumii.
Desi de mic copil ma fascina aceasta idee de a face sa-ti ajunga mesajul la distante si la persoane nebanuite, avantajul pe care il ofera acest ocean informational care este internetul, depaseste cu mult ceea ce eu, la primii mei pasi prin viata, asteptam.
Setea mea de a impartasi cu alti "asemeni mie", painea pe care (si-atata cata) o am, mi-o ostoieste cat de cat prezenta, in viata mea, a internetului.



Diferit de naufragiatul care nu avea de unde afla vreodata daca mesajul trimis de el a ajuns in mana cuiva, aici, in net (cel putin in formatul acesta de blog) ai avantajul ca vezi daca si de catre cati a fost atins mesajul tau.
Nu zic "citit" ci doar "atins", si tot este mai mult decat nimic.
Relatia mea directa cu acel contorizator cunoscut sub denumirea de "tahograf" m-a facut sa incerc sa ma adresez "asemanatorilor mei" privind lucrurile prin prizma tahografului.
Consideratia acordata de mine filozofiei, m-a facut sa incerc sa ma adresez eventualilor (din acel punct de vedere) "asemanatori mie" privind lucrurile prin prisma filozofiei.
Mi-am castigat oaresce cititori , nu multi ci foarte putini.
Timpul mi se reduce drastic. Gestionez vreo 13 bloguri (7 in romana si 6 in spaniola) si vreo 28 de pagini web. . . ceea ce, e prea mult. Din cele 7 bloguri in romana, trei au ca idee principala tahograful, iar din cele 28 de pagini web vreo 19 - 20 au ca idee aceeasi tema, tahograful.

Am tot cautat o denumire data blogului care, ca orice denumire, sa spuna cat mai multe in cat mai putine cuvinte.
Blogurile mele (atat in arianta romaneasca cat si in cea spaniola) sunt vizitate in principal de cetateni americani, si o fi asta o confirmare in primul rand, a avansului tehnologic si ma opresc din a-mi da pareri
asupra adevaratelor motivatii pentru ca nu le cunosc.

Am sa incerc sa nu mai continui a publica in acest (de fatza) blog si am saincerc sa ma restrang in paginile  blogului denumit "Tahografopolis", in ale carui pagini vreun eventual doritor poate intalni (sau re-intalni) cuvintele mele.

In acest fel ma scutesc pe mine insumi de la a repeta acelasi lucru, doar ca in puncte diferite si, cine stie, poate ca ofer sansa unor "asemanatori mie" la a se grupa sub un acelasi steag in numar cat mai mare.

Bineinteles ca nu o sa distrug eu cu mana mea ceea ce am construit. Cele ce am spus deja ramane aici, in acest blog, urmand a nu mai spune aici, ci cum spuneam, in Tahografopolis.
Multumesc cititorule pentru intelegere si . . . sa auzim de bine!.