Viata este . . . "casa mea"

 Viata imi este si mie (ca si tie) "casa mea

Conceptul Viață este (prin antonomasia)  totuna cu conceptul "casa" (dupa cum, si . . . reciproca)



Conceptul "casa mea)" o putem analogia cel mai productiv . . . cu cea mai mica "papusa", dintre papusile ce apartin acelui (cu adevarat) unic (si magnific) "ansamblu de papusi matrioska" ce exista, ansamblu ce a fost simbolizat (alegoriamente) de "fiinta umana" in aproape toate chipurile posibile (fara sa fi ajuns sa se dumireasca, când trebuie sa-i ii priceapa"tâlcul" in forma "figurata" si când in forma "literală"), si pe care o cunoastem ca . . . "Viață".
Pornim prin a zice ca, cea mai mica dintre "papusi" (sa nu uitam ca oricare dintre ele am convenit ca o analogam conceptului "casa" si avem, deci: "papusa & casa", unde "&" in scrierea mea vrea sa tina locul
lui "versus")  este "totuna" cu "propriul tau ello, yo y superyo" (cu alte cuvinte "propriul tau suflet")  
si-l.vom avea notat de aici inainte in "jocul nostru" cu "1"

"Papusica/casa" (sau "casa/papusa") care urmeaza (notata cu "2")
este . . ." propriul tau corp  (in cazul nostru (fericit, zic eu) . . . "uman").
Urmatoarea la rand (cea pe care orice fiinta umana si-o reprezinta la fel cand ii pronunta numele. . .) este "a ta casă" (propriul tau "bârlog" , "centru" al propriei tale etologii") si o notam cu "3".
Urmeaza o "a patra , papusa/casa" ("4") iar aceasta zicem ca reprezinta "al tau sat"
Sunt infinite . . . "cercurile concentrice" pe care le putem identifica (si marca, ca un "aruncator de greutate" care poate marca cu biloiul sau diferite puncte pe distanta dintre el si al sau "orizont") dar, simplificam si notam cu "5" - "a ta . . . regiune", 
cu "6" - "a ta țară ", cu "7" - "a ta lume", con "8"- "al tau Pamant" y con "9" - "a ta, Viață"

Nu am mai bagat in joc si (spre exemplu) . . . "al tau continent", si pentru aceea ca . . . continentul nu este un "organism" (nu . . . in forma asa de "imediata" ca cele deja luate in consideratie) si, prin prisma asta nu poate fi socotit, nu mai zic . . . persoana dar, nici macar ca "persoana juridica" nu poate fi introdus in astă . . . "ecuatie".
(Bine, avem Australia, poate deveni . . . Europa, . . , dar cum ziceam, un pic mai inainte nu am mai termina vreodata de numara, si insemna, la . . ."cercuri concentrice".
Si-avem apoi (ca . . . desert) situatia ca de la . . . "7" incolo (adica "7", "8" si "9") analogia unor "casoaie"
care intra in categoria "dincolo de (al tau, bineinteles) orizont" (de "al tau orizont fisic", de "al tau orizont mental", si (inclusiv) de "al tau orizont fisico - mental").

Asa cum avem stiinta (cine are), asupra conceptului "strategie" (cea
din cadrul conceptului "sah" fiind cea mai exemplificanta, acoperind  
asta "putere exemplificanta" (in opinia mea), ma mult de 70% din
"necesarul de . . . exemplificativ") trebuie sa rationam intotdeauna,
de forma  simultana (iar aici "simultanul din sah" ne ofera un exemplu
mai mult decat "binevenit") intr-o multitude de "planuri diferite", planuri 
carora le conferim (cu al nostru propiu . . . "punct" notat cu acel "1", pe care-l stabiliram un pic mai inainte),  

in acelasi timp, concentricitate y coaxialitate.

Bine, am facut atata "literatura", doar pentru ca vroiam sa spun si eu,
ca mi-am pus umarul, din "punctul geografic" unde m-a parasutat "barza" precum un bun (si voluntar) . . .  costalero, pentru a sustine (inclusiv) fizic "casa mea" (in toate cele 9 dimensiuni ), ca sa nu mi se surpe, pana cand, am fost impins/inlaturat, de cei ce imi constituiau "al meu entorno social",
putin cate putin (pana la intrarea mea in situatie de . . . "expulzat", chiar 
daca pentru asta nu s-a utilizat o "forta . . . visibila"), afara din ale mele 
a "3-a", "4", "5" si a "6-a" dintre cele 9 dimensiuni ale acelui concept
care (in opinia mea, bineinteles) inseamna "casa mea".

 E de reamintit ca aceste 9 (distincte) denumiri, definesc, toate deodata,
fiecare pe rand, sau in orice fel le-am combina "unul si acelasi lucru".
Numind una din ele, numesti pe oricare dintre ele sau pe toate la un loc.
Traiesc eu "azi", in a "7"-a  dintre cele 9 dimensiuni (iar presiunea de "impingere afara", este . . . dincolo de orice gluma..
La un moment dat putem fi impinsi  (ca intr-un autobuz aglomerat cei care efectiv te preseaza sunt cei 2, 3, 4  care-s "lipiti" efectiv de tine si nu cei de dincolo de ei) de "cei apropiati noua" (fara a fi, ei, spre a avea un asa drept, Viata insasi) afara din a "7"-a si chiar,  a "8"-a dintre dimensiuni, insa din a "9"-a, nimeni nu poate nici "a impinge", nici "a fi impins", nici "sa intre" si nici "sa iasa" pentru simplul motiv ca oricum s-ar pozitiona cineva, in exteriorul acestui "maxim-concept" denumit "Viata" nu se poate pune . . . nici macar, mort..

Bine, faptul ca vad eu a fi de o importanta cutremuratoare,  maniera in care unul, se situeaza inauntrul acestui concept (Viata) in fiecare "moment" din momentele care incap in conceptul "vesnic", este asta o alta poveste, o poveste pe care Timpul, nu ma ingaduie sa o abordez acum, aici.

Pe alta data (in limita a ceea ce incape in conceptul "posibil")

Ne-călcătorii & în-călcătorii (de legi).

 Lege = Principiu; principiu = lege.

În-călcătorii & ne-călcătorii de legi.
Eu nu percep semnificatia semnului "&" (ampersand) ca pe cuvantul de legatura "si" ci, ca o prescurtare 
a cuvantului (ce defineste conceptul) "antonim".
Antonimul maxim al conceptului "antonimie" il regasesc eu in cuvantul (ce defineste conceptul) "antonomasie". Adica "antonim" = "complet diferit", "sinonim" = "acelasi lucru" iar "antonomasia" o percep eu ca pe "unul si acelasi lucru"

Astfel . . . "În-călcătorii" & "ne-călcătorii de legi" inseamna (prin "antonomasie"), in fapt, "în-calcatorii & ne-calcatorii de principii.
Conceptul "principiu" il percep eu ca avand aceeasi functie ca si conceptul "lege", dar il gasesc pe acesta . . .(pe cuvantul "principiu"), "mult mai mare in grad".
Conceptul "în-călcător de lege" este (in fapt), unul si acelasi lucru cu . . . cuvantul (concept) "maltratador", in timp ce conceptul "ne-călcător" este, unul si acelasi lucru cu cuvantul (concept) "fair-play ".
In timp ce conceptul "fair-play" ori este . . . intreg ("intreg" = 100%) ori . . . nu este deloc ("deloc" = 0 ), conceptul "maltratador", intruneste asta conditie de "a fi", si atunci cand este exercitat cu o intensitate (procentuala)" de 0,1%, dar si cand aceasta intensitate atinge cote de 25, 50, 75, 99 sau 100%.

In timp ce din conceptul "fair-play" fac parte (nolens - volens) . . . "adevaratii competitori" (jucatori), din conceptul "maltratador" fac parte "falsii competitori" (falsii jucatori).

Setea "jucatorului" este . . . ca tot ce misca sa devina . . . jucator, in timp setea "mal - tratador"-ului este, ca tot ce misca sa-i fie . . . "supus".

Dumnezeu nu . . . "exista" (ci "este"). De la a la z

Categoria articolului: "Analiza literara"


"Dios es". (donde . . . "es", es nada mas que . . . es ).    
 "Dumnezeu es.te. (unde . . . "este", este "mult mai mare in grad" decat " a fi" si / sau decat "a exista").

 este (dex),  exista (dex), fi (dex)

 
George Bernard Shaw - La gente común no ora, sólo pide.  /  Individul (uman), ca norma generala,
 nu . . . "se roaga" ci . . . "cere".

Cautand eu, oaresce lucruri prin “Objetivismo.org” am intalnit . . . altceva. Un articol intitulat “Dios” (adica mai pe romaneste “Dumnezeu”) la care “lumea” nu prea daduse “ghies” (precum da, pe la celelalte articole).

"Lumea" ce populeaza "Objetivismo.org" o gasesc cam 60-70% in compatibilitate cu conceptia mea despre Viata. "Punctul comun" ("centrul cercului") care ne-a asezat (mai ales, pe mine cu ei) pe o "lungime de unda comuna" (pe un acelasi "val", daca ne gandim ca la un grup de "surfing", grup din care, se aduna cand se aduna si cade, fiecare pe unde cade) s-a numit "Ayn Rand".

Cum, la tema asta (despre "Dumnezeu") ne pricepem toti (dar, ori . . . “nu ne dam cu parerea”, ori . . . “o ignoram”, ori  . . . “ne dam cu parerea de nu ne mai oprim”) mi-am zis ca, hai . . . sa zic si eu , vreo doua - trei, vorbe.
Duc lipsa de “talent literar” (artistic, care va sa zica) dar, de chinuit, ma chinuie si pe mine . . . talentul (ca pe mai "tot omul"). Din ast motiv (nu numai din asta), dupa ce am scris vreo trei vorbe, chiar acolo, “la locul faptei”, m-am razgandit si . . . mi-am luat de lucru pentru acasa.
"Jucand . . .in casa” nu e ca "jucand . . . in deplasare". Aci, am sculele mele (html), bancul meu, menghina mea.
 Partea buna/rea este ca . . . am zis deja “poezia” in spaniola (ma rog, in cat stiu din limba asta), asa ca acum (spre a tine, cam acelasi fir), trebuie sa . . . sa ma traduc (singur). Reamintesc ca (si . . . pentru . . . a nu pierde, si eu, timpul) link-urile (si cel mai indicat ar fi, spre a tine firul . . . sa nu ocolesti vreunul) duc mai ales spre variante ale lor in spaniola dar, cititorul (cel interesat, desigur), da clic pe link si, odata ajuns la “radacina” acestui "copac" se suie pe ce creanga (a arborelui in cauza) ii face trebuinta, si isi ia singur (fara sa astepte, precum facea “Natafleata”), para.

E de spus ca, nu tot ce "zace" pe sub link-urile pe care le recomand este in acord cu propria-mi definire a lucrurilor. Fiecare trebuie sa umble cu sita la el (cum sta bine oricarui "cautator de aur") si, fiecare, isi sorteaza singur ceea ce pastreaza si, ce anume,  nu.
Eu zic ca e pacat sa se incarce cineva cu "tinichele" dar . . . asa e dat, omul nu se poate ajuta decat  . . . singur (ca atunci cand  . . .inoata).

Hai sa vedem:

Intre conceptul "Dios" si conceptul "individ (uman)" este aceeasi  relatie (matematica) ca intre conceptul "individ (uman)" si conceptul "eritrocit" (= "globula rosie").

Din al nostru "(uman) punct de vedere" putem sa ne alegem ca "etalon" chiar "individul uman" si sa construim in jurul acestei (acum stabilite) "unitate de baza" un "sistem de unitati"

Vedem (in textul urmator), ce frumos e definit, in wikipedia:
  O "unitate de masura" reprezinta o "cantitate standardizata", de o "determinata magnitudine fizica". In general, unei "unitati de masura" i se stabileste valoarea prin referinta cu un "sablon" sau cu un "compozitie de alte unitati" pre-stabilite. In primul rand avem unitati cunoscute precum "unitati bazice" /sau, "de baza" (fundamentale) iar in linia secunda avem unitatile denumite "unitati derivate". Un "set de unități de măsură"  în care nici una dintre unitati nu are  mai mult de "o unitate asociata" este numit "sistem de unitati".
Toate "unitățile" indica "cantități scalare". În cazul "mărimilor vectoriale", se interpreteaza ca "fiecare dintre componente sunt exprimate în unitatea indicata".
Aici (imediat alaturi) avem imaginea-reprezentare a conceptului "atom".
Ne puseram de acord sa folosim conceptul (în a noastră ... astă "ecuație") "individ (se subînţelege că) "uman", sa ne serveasca ca o "unitate de bază". Ei bine, această "unitate de bază" are (aici, în ast "joc" al nostru, dar ... și în realitate) ai ei "ai săi submultipli si multipli". Astfel, eu le-am asezat . . . asa:

 

- Informatia;
- Atom;
- Molecula:
- Om (individul)
- Om (specia);
- Terra (planeta);
- Universul.


Ce vreau să spun este că pentru fiecare dintre conceptele din acest abia afisat "sistem de unitati" (informatia, atom, molecula, organim simplu, organism complex, organism mult mai complex si . . . organism), "reprezentarea" este. . . aceeasi. (Ceea ce face totusi,  diferenta, este ... "cuvenita proporționalitate").
In acelasi fel in care conceptul "eritrocit". . . nu știe (sau, poate ca el, stie) nici unde se afla și nici . . cum arată, al lui "Dumnezeu", pastrand noi "cuvenita proportionalitate", nici "individul (uman) ... nu pricepe de unde vine, unde este, unde se duce și  "ce, cum sau unde" ar fi (daca ar fi, isi zice) al lui "Dumnezeu".
În același fel în care acest "zeu" (vorbim acum de "individ") poate "ajuta" "individul" (vorbim aci de "eritrocit") urmare alor sale "eritrocitas . . . rugăminti ", in acelasi  fel poate (pastrand noi, si acum, "cuvenita proportionalitate") si conceptul cel caruia noi ii spunem "Dumnezeu"(= cel mai mare in grad, "concept"), fi de folos alui lui "eritrocit" (de data asta =" individul (uman))"

Cu alte cuvinte. . . "individul" (nu doar cel uman) este un. . . "perpetuum fetus"

Ne aflam astfel in fata unei "pelicule", in vreo 5 - 6 "parti" (nu stiu de n-or fi 9, n-am ajuns inca la concluzia asta dar im "rasuna" inca in cap nu mai stiu ce batranesti cuvinte de ceva cu "9 ceruri", echivalent a ceea ce azi am putea spune "9 etajari"), dar eu am sa ma refer deocamdata doar la doua, dintre parti.
In a sa . . . "prima parte" a "actului", acest "perpetuum fetus",  "inoata = zboara = merge" in acel "ocean" (care este "mama lui"), in acel ocean de "lichid = aer = pamant" sau, cu alte cuvinte de  . . . "lichid amniotic". Tot acest "conjunto/ansamblu/set" in care el "inoata" constituie in acel moment "Dumnezeul lui" , un Dumnezeu in care/pe care-l "bajabaie", cautandu-l cu toata fiinta lui (dar cel mai vizibil eventualului "spectator", cu . . . "antenele lui", adica "buricele" mainilor, picioarelor, nasului, etc" fara insa sa il gaseasca).

Ciclul se incheie cu . . . expulzarea lui din acel "rai" si trecerea in urmatorul.

Acest prim "act" dureaza (conform "limbajului" uman) 9  luni.
"Actul (pe care aci il numim) 2" are . . . alta dimensiune (putem sa ne "jucam" transformand in secunde "un ciclu de 9 luni" versus "un ciclu de 90 de ani" = 22.328.000 sec versus 2.838.240.000 sec, insa nu are asta vreo mare relevanta).

In acest "act 2" , ... "lichidul amniotic" isi schimba "textura". Prin analogie cu "gradele si functiile" din algebra si . . . din armata, putem spune ca . . .  "functia se pastreaza dar se schimba gradul". De acum "perpetuum fetus"-ul inoata tot in "lichidul amniotic", tot in (acelasi) Dumnezeu (acelasi dar. . . intr-o alta ipostaza).

Si tot ca si in "primul act", "perpetuum fetus"-ul bajbaie, orbeste, cautand . . . nici el nu stie ce, fara sa inteleaga ca gaseste ceva, desi in tot timpul acestei bajabaieli  contactul cu al sau Dumnezeu, este acelasi contact pe care pestele (orice "fiinta acvatica") o are cu mediul (apa) in care . . . exista (vietuieste).

(Dar, hai ca ma luai cu vorba, si ma departai de "varianta, sa-i zic asa, originala", dupa care . . . traduceam). Asa ca . . . "revenim la obiect":

In "vizionarea" alei sale "prima parte" (a "propriul său film"), "Dumnezeul lui" este "(propria sa) mama" si, cu toate ca (el) inoata in (în "lichidul amniotic") "Dumnezeul lui" (în tot acest timp ... bajbaind ... cautandu-l) precum in profunditatea unui ocean, el nu este în măsură să. . . perceapa (găseasca) . . . oceanul.
În vizionarea celei de -"a doua parte" (din ... "propriul său film"), chiar daca se schimba "sacul amniotic", "lichidul amniontic" nu inceteaza a fi "lichid amniotic" (se schimba doar . . . "textura"). Se modifică ... "gradul" (vezi "grade militare"), dar nu și "funcția", facand acest fapt ca "perpetuum fetus"-ul sa continue "a înota în Dumnezeul lui" (de data aceasta "oceanul" . . . avand o cu totul alta dimensiune decat "burta mamei") continuandu-si căutarea  "dumnezeul lui", cu mâinile (ca orbul), cu . . . "antenele" (unde "ante . . . na" reprezinta "extremitate maxim posibila"), fara a ajunge la "capabilitatea de a-l vedea".

Este (situatia asta) analogica cu aceea in care un pește (ma rog, o "fiinta acvatica") ar "bajbai orbeste", prin . . . "buricul oceanului", cautand cu disperare sa gaseasca . . . oceanul (murind convins ca . . . "de unde nu e, nici dumnezeu nu cere").

Ființa umană este. . . analogica unui "compas", și ca orice compas se poate deschide până la o limită (o "limită" ... limitata, de nimeni altcineva decat de "propria-i capacitate"),  și se comporta ca un autoturism care a fost construit sa ajunga la 120 pe ora dar, care se intreaba ca . . . de ce 120 si nu 121.

"Vehicolul" cel mai performant de care dispone (și are capacitatea necesara spre a dispune) omul, se numește . . . "deducție logică" și. . . poate acoperi "mult" (0.002 - 0.003%), dar "nu. . . suficient" (0,2 - 0,3%) și . . . "nicidecum, totul" (100%).

Așa cum . . . spusei, conceptul "individ" este. . . analogic (printre altele, si) conceptului "compas".

Astfel, putem spune ca instrumentul asta are, (ca sa-i punem totusi, un nume) "picior compas" (sau hai sa-i spunem "A) și . . ."cap compas" (nu sunt sigur dacă există astfel de "nume", de . . . "cap compas" am mai auzit, dar ... am nevoie, aici, si hai mai bine sa ii spunem "Z").

"Piciorul compasului" se află întotdeauna situat în "punctul în spațiu" în care tu . . .  (propria ta persoana) se află situata la vreun "moment dat".
Ei bine, limita maximă a capacitatii  tale de "extindere" se numeste "orizont" (unul "vizual" și altul "mental"), doua orizonturi de dimensiuni (ale "razei") extrem de diferite dar, care au in comun acelasi "centru al cercului".
Indiferent care dintre cele doua tipuri de orizont luam in calcul, trebuie sa nu uitam nici un moment de un "principiu de bază" al conceptului "cerc" care ne reaminteste ca ne facem "o reprezentare mentala" a cercului, atunci cand bagam in

ecuatie "circumferinta cercului" si "o alta reprezentare mentala" a cercului, atunci cand bagam in ecuatie "aria cercului" (desi "cercul" nu este nici una, nici alta ci doar, amandoua) si ca daca nu ne concentram un pic atentia, in primul caz vedem "paharul gol" iar in al doilea vedem paharul plin (desi nu exista alta varianta in afara de "plin").

Referitor la "circumferinta" și "arie", în secțiunea. . . "cercul" (wikipedia) gasim ca:
"Deși cele două concepte sunt relationate, nu trebuie facuta confuzie intre circumferinta (linie curbă) si  arie (suprafata)".

Noi (oamenii), ne extindem (fiecare in parte, din "centrul cercului" sau) pentru a vedea . . . dincolo de circumferinta pe care o putem (cumva) "desena", ne extindem cu nadejdea de . . . "a da, nas", cel puțin "un puncticel" (cel puțin cu "un pixel") din imaginea, pe care ne-o imaginăm că exista, uitând că intre "A" si "Z" sunt, . . . "o infinitate de puncte" (oricare dintre "conceptele de grad inferior cercului": "linia", "planul", "volumul", inclusiv ... "punctul" este constituit din aceeasi, si unica, suma: "o infinitate de puncte").
Ne intindem (bajbaind) . . . peste toata infinitatea asta de puncte ca sa vedem . . . nu pe vreunul din cele care "sunt" ci . . . "unul pe care vrem sa ne imaginam ca exista).

Ei bine, oricare "punct" (din toata infinitatea asta de puncte existente între "punctul în care te afli situat la un moment dat", cu o extremitate a ta . . ."A", și "orizontul (vizual & mental) in care ajungi (efectiv) sa-ti situezi extremitatea ta..."Z" ) este . . . "pixel dintre pixelii ce constituie  imaginea cea pe care o cauti" (numai ca . . . "tabloul" asta este . . . atat de mare incat, ceea ce vede unul cu o vedere "peste medie" este analogic cu a vedea 2 (doi) pixeli dintr-o "pictura" oarecare, hai sa zicem din "pictura" Gioconda, "tablou" care apare daca ai apasat "link"-ul).

Iar, aici prezenta, avem o imagine, obținută plin aplicarea "zoom"-ului asupra acestui tablou (Gioconda), marita la maximul ( x 800)  ce mi-a permis a mea "tehnologie".

(Ca o comparație: harta continentala este o harta reprezentand un continent, de obicei pe o scală între 1:20,000,000 și 1:50,000,000).  Cine este capabil să mențină o "proporționalitate adecvată", poate înțelege ceva (si) din acest exemplu, iară cine nu. . . nu.

Post Scriptum
1) Imagineaza-ti că celulele rosii ale corpului tau si-ar construi vehicule (autoturisme, trenuri, vapoare, avioane, rachete, etc) și s-ar pune pe strabatut "furnicarul" la deal si la vale, asa cum omul,  face.

- 2) am discutat pe aici de "ocean". Există (cel puțin in viziunea mea) trei-patru "forme", de "ocean": una dintre forme ar fi, aceea "consacrata" (cel de . . ."apa"), altă forma ar fi, oceanul asta in care "inotam" noi "terenalii" (fiintele care nu se incadreaza nici la "mediul acvatic" nici la "mediul aerian" ci apartin "mediului terrestru"), alta forma este "oceanul aerian" (un fel de "imagine... în oglindă", a "oceanului de aoa"), și mai exista există, o a patra forma, cea care le include pe toate cele trei deja numite (numindu-se asta "viata planetara).

Conceptul "ocean", nu poate (nu este destul) fi perceput doar prin prisma conceptului "apa".

Daca l-am "goli" de toate vietatile lui (asa cum putem face cu un acvariu) . . . cred eu ca ar scadea vreo cativa "buni . . . centimetri". Si, daca am lăsa acolo, in "covata", doar "apa chioara" ... cred ca ar muri, destul de repede.

Conceptul "ocean" este constituit din tot ce vietuieste in el, indeplinindule functiunile pe are le indeplineste conceptul "casa", fiindu-le in acelasi timp si sufragerie si bucatarie, si dormitor si camera de tortura, si sala de nasteri, si wc, si cimitir, si tot el le este "paine cea de toate zilele", "apa de baut" si "aer ce respira".
Ca unul din oceane . . . . oricare dintre celelalte (și, bineînțeles, aceste patru sunt incluse întrun al cincelea)
Un "al cincelea" al carui nume este atat de polisemic incat, in loc sa ii mai dau eu vreo denumire las cititorul sa-si aleaga  singur (ajutandu-l doar cu o lista, pe care o gaseste apasand acest link.

 3) am facut vorbire aici de . . . "cerc", de "circumferință" și  de "aria" lui (a cercului). Nu trebuie insa uitat, in vreun moment ca, in afara "trairii directe", imaginea (reprezentarea vizuala) nu-si poate depasi conditia de "dimensiune virtuala" (ne-ridicandu-se in "grad" mai sus decat ii permite al sau "bidimensional" statut).
În "realitatea-reala", ceea ce eu am denumit in principiu ca, "picior al compasului" (si am notat mai apoi cu "A") nu il gasim ca fiind situat în "centru de cerc", ci in "centru de sfera", iar în această "realitate reala", nu se poate vorbi de "arie" ci de "volum" (din aritmetică stim ca "2" este ceva, ca "2 la puterea 2 " este "ceva diferit", iar "2 la puterea 3" este "ceva mult mai diferit ").
 4) este de neînțeles, că omul nu este capabil sa face analogia corecta între situația de a "înota" (nadar) si situatia de "a merge" (andar). În ambele situații, omul se lupta sa dea la o parte "pixelii" spre a "avansa" pe aceia care, vremelnic, il compun. Dar, indiferent de "textura" (lichida, solida, gazoasa, .) a "pixelilor", aparțin toti acelei unice si aceiasi "disolutii"
Nimic mai mult. Dacă cineva nu înțelege nici acum, altfel de mod, mai simplu, de a explica (cel puțin pentru moment), nu -mi este în minte. Dar dacă

cineva lanseaza vreo întrebare. . . cu siguranță, s-or găsi. . . rezerve.

 5) am "lansat" termenul "perpetuum fetus" si cea mai simpla analogie o putem face cu pirotehnia,

 Ca in secventele din "cele cateva secunde jurul minutului 1" ale prezentului video, ne putem  imagina
 ca "Perpetuum fetus"-ul trece "informatie" in "atom", din atom in molecula, din molecula in organism simplu, din acela in "specie", din specie in "viata terestra", din "viata terrestra" in "Viata universala" unde "bubuie" si se transforma intr-o puzderie de . . . "informatii".

Ma rog. Cam asa vad eu, povestea asta. Ca orice poveste, are atatea variante cati "povestitori o povestesc", (sau, cati "ascultatori o asculta").
Salutări și. . . toate cele bune.

"Zoom" (sau, "inaltare la cer")

Zoom (wikipedia). Lupa (wikipedia) . Microscopul (wikipedia)


Omul este atat de lipit cu nasul de vitrina incat uita ca, pentru a avea o buna (adecvata) vedere (perceptie)  asupra unui lucru trebuie i se te aseze la o distanta . . . corect relationata, de "subiectul analizat".
Ca sa-ti privesti "buricul" vreunuia dintre degete, constati ca . . . cu cat mai mult ti-l bagi in ochi,  cu atat mai putin intelegi, din ceea ce vezi.
Am incercat eu sa ofer un exemplu, punand sub lupa una din imaginile arhicunoscute (Gioconda), dar,
cum imaginea nu mi s-a "incarcat", banuiesc ca nu era voie sa ma ating de . . . imaginea acelei imagini.
Asa ca am apelat tot la o imagine . . . arhicunoscuta (mult mai . . . "arhicunoscuta" decat orice altceva pe Lume, pentru ca aici s-a inventat "mersul pe jos"), imagine pe care pot sa o "deformez" cum vreau (pentru simplul motiv ca . . . e a mea).

Ce e de vazut? Pai, intr-un caz avem de-a face cu o imagine pe care ne-am obisnuit a o socoti ca fiind "normala" (mai ales prin prisma faptului ca o mare majoritate dintre cei contemporani clipei "acum" nu au trait "inainte", cand transformarea "realitatii" in . . . poza, nu intra in "obisnuitul" cotidian).
Asa ca avem de-a face (aici) cu o imagine "normala", dar atat de normala incat uitam ca este "bidimensionala" si ca, doar, . . . ne sugereaza realitatea (ma rog,
cel putin, "realitatea noastra" . . . umana)

Am aplicat asupra ei "zoom"-ul maxim (800%) atat cat mi-a permis "tehnologia", si asa avem obtinuta aici (aproape), o analogie a ceea ce inseamna sa iti apropii prea mult "varful degetului" de "ochi" (sau intr-un altfel de ipostaza, "nasul" de "vitrina")



Un alt exemplu, care poate fi mult  mai relevant, este (sa zicem), "ceva (oaresce) scris".
Am luat eu o bucata dintr-o pagina a unei carti (pagina pe care, din intamplare, o aveam scanata) si 
am "prelucrat-o" (intr-atat) incat sa serveasca . . . scopului.
Avem aici o "mostra" a acestei . . . scanete pagini, o mostra pe care o numim (pentru ca asa "ne apare"), "normala"), i-am "aplicat" in primul caz, un . . . "zoom" minim (12,5%), aplicand in celalalt caz, pe cel maxim (800%). Asa ca avem . . . ca mai jos:

Eu zic ca aste trei imagini (ale unei aceleiasi "imagini") ne reaminteste ca, daca nu pastram o cuvenita . . . "proportionalitate a lucrurilor", ajungem sa nu intelegem din ele ceea ce sunt, ci, sa deformam.

Inainte vreme, era imposibil sa sugerezi cuiva lucrurile de asa natura incat acela, sa le si "vada" (unde "vada  =  sa-si reprezinte mental ), dar acum cand "tot omul" foloseste "Google Maps" si "se inalta" (care cum ii trece prin cap), de la Google Street View " si pana  . . . mai sus de Cer  (facand asta (fiecare), ca de forma mecanica (ca prin copiere unul de la altul), neanalogand intre "inaltarea la cer" ca metafora si "zoom", ca realitate, acum, chiar ca ar trebui sa-se scuture un pic capul, ca atunci cand esti buimac si cauti sa iesi din 
acea stare ("sa te trezesti", cum spune).

Trebuie sa ne dam seama ca . . . daca in fata noastra, avem (un lucru atat de mic) pagina unei carti si, ca 
prin mentinere la o distanta adecvata "intelegem pe ce lume traim" iar daca o apropiem prea mult de nas, vedem litere dar nu mai intelegem contextul (din care ele fac parte), eu zic ca nu e mare lucru sa intelegem 
ca . . . cartea asta care este "Viata" (infinita ca dimensiune, cel putin in raport cu "subiectul analizat": o pagina) nu numai ca "ne intra in ochi" (atat la propriu, cat si la figurat) dar are o dimensiune de prea multe
ori mai mare decat pagina (in acest caz, pagina "din carte") pentru a intelege noi ceva din ea, daca nu ne luam, mental (pentru ca fizic nu ai unde sa "iesi" din Viata (din Univers) ca sa-ti poti schimba locul "situarii tale in spatiu" de-o asa natura incat sa poti sa privesti lucrurile "ca din exterior") . . . si 
daca (cu "fizicul" ramanand "acolo unde esti")  nu-ti poti "teleporta" . . . "tu"-ul tau mental" la o distanta
(si intr-un unghi) care sa aiba. . directa proportionalitate cu "dimensiunea subiectului" (si subiectul in sine) de analizat, lucrul acela ori iti ramane "in afara spatiului (tau) vizual", dupa caz, "fizic" (pentru distantele 
si situatiile (sa nu-ti fie in "unghi mort") conforme cu "capacitatile noastre fizice, umane") sau, mental (atunci cand "subiectul de analizat" este situat ori "in unghi (tie) mort", ori la o distanta fizica care depaseste (atunci cand, tu esti "subiectul in discutie", capacitatea (ta) vizuala.

 

Incercari de detaliere (mult mai pe larg) asupra temei, gasesti (stimate lector), navigand . . . pe "aici"

Cate bordeie, atatea limbi

"Lumea" este constituita ("azi") de mai mult de 7 miliarde de "limbi", "limbi" grupate intr-un numar de aproximativ 6900 de "familii (nucleare) de limbi".
7 miliarde de "universuri", universuri care emit "mesaje", mesaje carora aceia care se intersecteaza cu vreunul din ele, le da propria traducere, propria interpretare, adaptandu-l fiecare, cu al sau "grad de cunoastere", la ale sale (proprii) necesitati.
Este ilogic sa ne izolam in "celule idiomatice" (indiferent "dimensiunea"), pentru ca am fi aterizat in vreunul (sau altul) "punct geografic" (sau . . . "buric") al planetei.
Sigur o sa fie mai respirabil in ziua cand, in loc ca cele peste 7 miliarde de "limbi" sa se grupeze in mai bine de 6900 de "celule" se va regasi intr-un singur spatiu, intr-o singura "familie idiomatica".
Chiar daca "intelegerea", "buna convietuire", nu se datoreaza doar "codului" in care emitem mesajul, "eroarea inerenta transmiterii" s-ar reduce considerabil.
Dar, si mai buna o sa fie acea zi cand, urmand indemnul lui "Cratilos", in loc da a ne deda la utilizarea "argumentului fortei" (insotit cu "vorba") ne vom deda, asemanator jucatorului de sah, mutarii piesei (in tacere) datorita "fortei argumentului" ("facere").

Soferul accidentului din Muntenegru era politist

Am scris si eu un mesaj la un articol din Romania libera asupra temei dar, probabil ca nu ma mai loghez eu bine, ca de destul de multa vreme mesajele mele nu mai reusesc sa gaseasca ... poarta de intrare. Mesajul meu zicea asa:


"Transportul tahografizat are un regim special, un regim pe care doar politia (in colaborare cu patronii din transport) il pot incalca. Si pontistica tara romana face parte dintre tarile care au batut europeana legislatie tahografista cu propriile ei cuvinte in dauna, in primul rand (clipa de clipa) a acelor angajati din transport carora "lumea" le spune din inertie, "soferi" dar carora legislatia specializata le-a rezervat (perfect motivat) denumirea de "lucratori mobili". Povesti ca ... unul din soferi facea de 20 de ani traseul (ce treaba are experienta unuia cu a celuilalt, ca nu este gripa ca sa se transmita), ca  tocmai vroiau sa-i dea concediu (si in "soferia industriala"  scot sefii foi de concediu in numele angajatilor lor oricand sefii doresc, fara ca angajatul sa vada concediu decat cel mult in forma, ca sa-si poata baga sefii banii in buzunare. Au sa matraseasca si magaria asta pentru ca ... asa e interesul. Pdl-eii sunt ignoranti asupra domeniului asta dar usl-ul ... e snob rau".

Daca n-as fi eu cel care de niste ani buni (cam de prin 2008) tot incerc sa strang dovezi spre a arata sclavagismul din "transportul rutier comercial", daca nu eu as fi cel ce administreaza poate mai mult de 10 pagini asupra temei (atat in romana cat si in spaniola) as avea dubii ca gresesc dar, cred ca acest accident este un prilej de a se scoate le iveala matrapazlacurile pe care potentatii (in ordinea data de ierarhia juridica) din transportul european ( cu "condimente" ... dupa gust, nationale) le fac, nu de azi de ieri ci de cand (relativ) nou formata Comunitate Europeana a incercat sa evite sclavagismul dar "ei" au intors legislatia tahografului impotriva telului lui insusi (cu ajutorul principalelor victime, ... soferii).
Iata aici o lista cu ... parte din paginile (sau/si blogurile) mele ... tematice:
- Obrero europeo del transporte ;
- Trabajador movil ; 
- Server european transport ;
- Partido europeo del piloto ;
- Lucrator mobil union;
- Lucratorul mobil;
- Tacografo & tacografero;

Legislatia domeniului asta este extrem de "gaunoasa". Este o legislatie obtinuta politic, in conditiile "abia nascutei" noi tari: Comunitatea Europeana.
Unii au incercat sa promoveze o legislatie care sa ajute "fair-play"-ul sa fie ... la el acasa. Altora, competitia ... fara respectarea regulei, le este "mediu favorabil".
Din pacate, din "conlucrarea" acestor doua curente a iesit o legislatie suficient de anemica, incat "hotilor" (intotdeauna mai ... "dedicati scopului propus"  decat "paznicii") le-a fost foarte usor sa prosteasca "norodul, gura-casca" si sa-i dea na-na "norodului" insusi, cu propia-i arma.
Politia stie bine pe unde sunt "gauri" in acest "gard" legislativ si ... nu era ea fraiera sa nu fure din oile ale caror paznic a fost pusa (ca lup) sa le pazeasca.

"Intreprindere de transport" desi suna a "intreprindere" este cu totul altceva. (si) Aceasta aparenta inseala al naibii nu doar "ignorantul (in materie)" ci ... tot ce misca, intr-o proportie covarsitoare.
"Lucrator mobil" nu poate ajunge nimeni decat doar daca este supus de catre o "intreprindere de transport" unei simbioze intre "permisul sau de conducere" si un "contract individual de munca".
Odata "simbiozat", subiectul intra intr-un "regim special" asemanator atat astronautilor in misiune cat si inrolatilor in ceea ce stim ca se numeste "legiunea straina".
In acest regim "subiectul" se afla in situatia de ... contorizat in fiecare clipa (trebuie sa dea socoteala de fiecare clipa). (Aparent tahograful este o "cutie neagra". In realitate aceasta "cutie neagra" a fost deturnata de la rolul ei de "cutie neagra" de catre proprietarii vehicolelor prin fortarea mainilor propriilor lor angajati).
Aceste "clipe" sunt impartite pe 4 - 5 "sectoare": In limbajul "lor" aceste "sectoare" sunt ... botezate asa: "conducere", "alte munci", "odihna" si "disponibilitate" (in realitate ar trebui sa fie doar doua: "conectat la tahograf" versus "desconectat de la tahograf"). Felul tendentios,  in care este interpretat tot noianul (fascicolul) de legi care se concentreaza asupre temei face ca angajatul (subiect in primul rand al "Dreptului laboral"
Trebuie sa "pontezi" in fiecare clipa (esti asemeni unui aparat conectat la priza). Nu poti aparea ca "deconectat 3 zile fara ca pentru asta intreprinderea sa nu-ti dea un justificant (un certificat special pe care trebuie sa inscrie "motivatia". In mod normal intreprinderea ori este vie (asigura in ritmicitate legala de lucru) ori este moarta (si atunci nu are decat sa se declare falimentara si sa se apuce de altceva).
Pentru "lup" insa este "floare la ureche" sa puna "mielul" cu botul pe labe si sa-l faca sa semneze certificatul indiferent motivatia pe care "lupul" doreste sa o treaca.
De obicei se scrie "concediu" iar dupa 28 de zile inscrisul asta are mai putina  valoare decat o hartie igienica deja folosita pe una din parti.
Are ... lupul destula vina dar mult mai vinovata este  ... Societatea (societatea in general) pentru ca ea este cea care ii  creaza "lup"-ului circumstantele necesare pentru ca lupul sa o pacaleasca chiar pe ea (pe Societate insasi) pentru ca Societatea fiind "a noastra", castigurile se strang la "ei" iar pagubele le impartim intre toti (minus "ei").
In mod normal (cu toata "noua lor legislatie") politistul nu avea cum sa compatibilizeze doua activitati din care una este "zburatul asta afara din propria-ti viata" care, in forma scapata (sau mai bine zis ... scoasa) de sub controlul Societatii, este (de ani de zile) "transportul rutier comercial"

Or sa incerce, de sus ( din liniile 2 - 3 ale "piramidei sociale") in jos, sa musamalizeze.
Ca la papusile Matrioska, celei mai mari ii este foarte usor sa-si bage sub poale, sa le faca disparute, pe cele mai mici decat ea. Si, vor reusi.
Dar, accidentul asta este o ocazie de a se transforma intr-un epicentru al unui cutremur care sa mai reazeze, care sa mai niveleze (cat de cat) ... teribilele diferente dintre varful Everest si groapa Marianelor din "transportul rutier comercial".  
  

Acest articol  este un ciot.  Ma poti ajuta (intrebandu-ma) (stimate lector) pentru completarea lui (ca la un simultan de sah, nu poti da "raspunsuri" mai inainte de a ti se formula "intrebari". Faci "o mutare" iar daca ti se raspunde continui cu mutarea "a doua" si ... asa mai departe)




 
 

Angajatorul manipuleaza (de fapt) tahograful

Am sa schimb din nou numele blogului meu gandind sa-l fac mai vizibil.
Varianta (pe care o administrez) in spaniola se numeste "Tacografo & tacografero" asa ca in romaneste va suna ... "Tahograful & tahograferul". Se face o confuzie voita in acest domeniu al "soferului profesionist", o confuzie care serveste oricui altcuiva in afara soferului profesionist insasi.
Cei care au "prins" vremurile "comuniste" in spatiul romanesc, poate isi pot da seama mai usor ca atunci (desi nu sunt dintre cei ce regreta comunismul) prezenta doar a unei categorii (nici vorba nu era de categoria "autonomi") nu producea atata confuzie cata produce azi prezenta a doua categorii : a) autonomi; b) salariati.
Povestea e lunga si nu am timp ca s-o dezbat acum. Cautarile pe internet pe acest blog: "Angajatorul manipuleaza (de fapt) tahograful" sunt foarte ... sarace. Sa vad daca cu ajutorul "noii fețe" voi reusi sa intalnesc mai multi colegi de profesie cu care sa se intample sa am o viziune (nu mai zic ...comuna ci macar),.... apropiata. Mai stii? Cine nu incearca ...., nu are de unde sa stie.

Tahografer? Dupa cum nici macar "google"-ul nu-l recunoaste (conceptul) este clar ca este un cuvant, daca nu ... nou, cel putin ... nefolosit.
Cu acest cuvant vreau sa ma refer la acei "muncitori", autonomi sau angajati care sunt inrolati in aceasta armata guvernata de "legislatia tahografului". Eu (fiind in Spania de multi ani), pot utiliza (pentru a ma informa si pentru a incerca sa comunic) si limba spaniola in afara de cea materna (in cazul meu, romana).
Nu pot spune que sunt vreun expert in folosirea vreunei limbi dar pot spune ca sursele de informare in spaniola imi apar (mie) mult mai complete si mai complexe decat ce pot gasi in romaneste.
Am o experienta (zic eu) destul de amara, intinsa pe 4 ani, in "tahografismul" spaniol, o experienta nu doar traita ci si inregistrata intr-o proportie care, ma indoiesc sa o mai aiba inregistrata cineva, si pe care vreau sa o fac cunoscuta tocmai spre a incerca sa reduc suferinta in sector.
"Lumea tahografera" este o reproducere la o alta "scara" a "Lumii, in general" si are propria ei stratificare sociala. De la cel mai ... "proletar" pana la cel mai ..."imparat".
Eu caut sa ma adresez celor mai "proletari" din acest domeniu. Sunt 27 tarile semnatare ale acordurilor in care intra ceea ce eu numesc "legislatia tahografului". Desi aplicarea acestei legislatii difera nu doar de la o tara la alta, de la o regiune la alta, de la o entitate economica la alta ci si de la un individ la altul, principiile sunt ... comune (sau ...aceleasi).
Daca continuam sa ne ocupam de amanunte (ca pana azi) si nu de "numaratorii" care ne sunt ... "comuni", vom continua sa "calcam apa" in loc sa inotam, iar "calcand apa" te sustii, dar nu te apropii de mal.
Pentru a ajunge ca in lumea asta tahografera sa se vorbeasca un limbaj (nu atat "literar" cat mai ales "matematic") comun, e nevoie sa ne hranim cu un acelasi gen de informatie.
Un alt blog pe care-l admistrez se numeste "ego-obiectivism". Cine vrea, poate astfel sa se apropie mai mult, spre a vedea mai repede (si mai in detaliu) daca mai are rost (sau nu) sa-si mai piarda timpul pe aici.
Eu am sa incerc sa explic traseul pe care l-am parcurs eu, iar cel ce manifesta interes sa urmeze cam aceeasi ruta, imi dau toata silinta sa ii vand pontul (cum se zice), incercand sa-l ghidez (ca prin mobil) sa nu mai dea in acelasi gropi ca cele in care am dat eu, sa nu mai greseasca directia, in intersectii unde eu am pierdut (pierzand timp) la randul meu, drumul .
Gata pt azi. Imediat ce pot, ... voi continua.