Conceptul "zi de muncă"

Pentru ca vreunul sa nu-si mai bata
capul (de masa) spre a intelege ce e
acela "concept", poate sa-i schimbe
denumirea si sa-i spuna "100%".

Imaginea alaturată este relationata cu
"legislatia CE a tahografului".
Legislatiei asteia (desi . . . al naibii de
"bine intentionata"), nu i-a iesit deloc
"pasienta" (mai ales pentru ca "au
batut-o" . . .("formalistii"), cu
propriile ei cuvinte).

("Formalist" = cel care respecta
"regula jocului" doar "de forma"
si nu "si de forma si de fond",
cel care "una spune dar, alta face)
Problema este ca . . . multi, (multi dintre aceia a caror "strategie de viata" nu este asemeni unui 
"far" ci, asemeni unei "lampi pe gaz" (gaz lampant), si . . . "nu le bate faza" (precum la camion 
cand e pe "faza lunga"), ci merg, orbecaind . . . de "azi", pe "maine"), se "adapteaza" (la conditiile
pe care angajatorii, "in afara legii, le impun") mai ales din cauza incapacitatii de a gasi solutie,  
problemei.
Este adevarat ca "lucratorul (mobil)", este un "David", in vreme ce . . . "institutia", nu doar ca nu 
este un "Goliat" (ca macar ai avea "obiect", in care sa dai) ci este asemeni unui "adversar fantoma",
a unui adeversar in fata caruia, esti, . . . ca un spadasin care se lupta . . . cu oglinda.
 

Ca  si aici (in lumea asta virtuală), nici in cea reala nu se bate "lumea" pe vorbele mele.
Nici macar prin foruri soferesti nu mi-am putut găsi compatibilitati
In sfarsit, treaba e ca, dacă argumentele mele, nu sunt corecte , "mare problemă" (pentru Societate)
nu e (pentru că . . . ce importanta are "o persoană aflată in cauză", pentru celelalte, cele care "nu se 
află, in acel moment, in cauză"?)

Problemă este, insa (si, al naibii de gravă), . . . daca dreptatea e (totusi), de partea argumentelor mele.
 

Păi, daca vorbim despre "zi", ca
concept, stie mai tot omul ca o zi
.  . . 100% are . . . 24 de ore.
Degeaba incearca omul sa o mai
"umfle", ca mai largă de cele
86.400 de secunde ale sale tot
nu va reusi sa o faca.
Asta e . . . clară, pentru ca e
vorba de un "concept natural"
iar omul, indiferent cat de marsav
ar fi, rar se pune sa modice naturii
ceea ce stie ca ii este imposibil
sa modifice.

Nu acelasi lucru insa, se petrece in lumea conceptelor (stabilite ca concepte) intre "indivizii umani", prin

acel fenomen numit "conventie".
Am alaturat aici, inca un "desen" (pentru ca,  face mai mult decat toate
milioanele de cuvinte) in care se poate vedea  ca, desi fiecare individ se
naste avand in el "un dram" de omenie, depinde de el cat si cultiva, spre
a-si ridica la "gradul" ca om.
Vreau sa spun ca desi "indivizii" "au (de la "mama natura) aceeasi funcție",
dar "n-au acelasi grad". "Gradul", si-l pot obtine singuri (prin efort propriu)
de la nimeni altcineva, decat, de la ei insisi.
Nimeni nu-ti poate acorda "gradul de om", nici nu ti-l poate lua cineva.
Ori il ai (si e al tau) ori . . . nu-l ai. In asta "ecuatie", nu incape "cale de
mijloc" (linia albastra "trasa" de mine in "desen" este asa . . . pentru idee,
pentru ca individul, ori isi distruge si "sămanta aia de om" si ramane doar "jumate gri si jumate . . . 
(ca un pahar) gol" (adică "fiintă umană).
Orice "dram" de "albastru" isi cultiva, il converteste din "anvers (al medaliei, al monedei), in
"reversul" ei (adica in "om").
Nu exista "mai om" sau "mai putin om" ci, ori exista, ori nu.
Omul (ca si pomul) ajunge de la statutul de " pădureț" la statutul de "fructifer" doar printr-o singura
modalitate; "corecta (auto-) cultivare".
Am vazut la viata mea, multi pomi, cultivati (si nu "corect cultivati"), "altoiti" care nu ajungeau a produce
nici un rod (sau, produceau doua-trei ciudatenii, care, chiar daca erau "comestibile" nu erau "nutritive").
  Mai multe