Ego-obiectivism

Stimate lector.
Am pornit, asa cum face omul cand se opareste (spre exemplu), incepand de la "camasa care te arde".
Daca cineva da sa te intepe cu sulita, in fata varfului ei dai sa pui inevitavil, mana, pentru ca acela-i pericolul care iti vine in acel moment "cat mai aproape de piele".
Am inceput de la "tahograf" pentru ca acesta m-a fript (iar "friptura" lui imi arde pielea pe mai departe ca
un muc de tigara rasucit pe ea).
Dar, ma depaseste ca timp. Am incercat eu sa nu-mi irosesc puterile si am publicat acelasi articol si aici
dar si intr-un alt blog care trateaza lucrurile intr-o amplitudine ce depaseste doar domeniul profesional (cu toate ca il include) si se refera la Viata noastra, toata, asa cum eu o vad.
Parerile mele sunt diferite. Tocmai de aceea incerc sa le fac cunoscute. Nu mi-as irosi timpul ca sa reinventez roate ci, daca tot este inventata, asi folosi-o spre contrariul "irosirii timpului" acela de "a castiga . . . Timp".
In cazul in care esti interesat sa citesti viitoare "posturi", blogul in care o poti face se numeste precum
titlul acestui post: "ego-obiectivism".

PS. Doar cand voi avea articole care sunt relationate cat mai strict cu "legislatia europeana a tahografului",
voi incerca sa postez si aici.
De ce cea europeana? Pentru ca situatia aceasta este diferita, complet diferita de situatia din celelalte tari.
Se profita de tranzitia de la o "suma de tari" . . . "traditionale" la una "noua" (Comunitatea Europeana") asa
cum niste "majori" ar profita de gestionarea unei sume uriase de un copil minor.
"Comunitatea Europeana" (in comparatie cu vechimea tarilor "traditionale" are o tinerete . . . de speriat".
Asta nu inseamna ca in acelasi timp in care situatia este "extrem de deosebita, si de grava" nu exista si o
sumedenie de "puncte comune" pe care sa le aparam indiferent ce felu-i de tara, utilizatoare de "tahograf"
am apartine. Cu astea zise, salutari si . . . drumuri bune, oricui.